Ava Comicink: 2016

joi, 25 august 2016

Despre ustensile -1-

Ei, daca am reusit sa ne gasim o pozitie corecta si lejera a creionului in mana pentru linii naturale, apoi am studiat nitel foaia de lucru si culorile, sa trecem la pasul urmator: ustensilele de lucru. Cred ca putem stabili de la inceput ca o mare parte dintre ele se folosesc nu doar la desenul de pe hartie, in arhitectura sau la orele de geometrie, ci si in constructii, in atelierul tamplarului, in orice alta activitate care presupune desenat si masurat.

Acestea pot fi, in functie de creativitatea si de gusturile fiecaruia:

- ustensile de-a gata;

- ustensile mesterite.

Ustensilele de-a gata – cele cumparate. – sunt foarte variate. Voi prezenta aici baza de lucru.

Rigla cea de toate zilele este acea linie din plastic, gradata, cu care tragem tuse drepte, in general. :) Cel mai bine, dupa mine, este sa folositi o rigla transparenta, pentru a avea in permanenta desenul la vedere. Eu asa ma orientez mai bine. Ea poate fi de 15 cm, 20 cm, 30 cm, 40 cm, 50 cm, 60 cm, in general. Din plastic, lemn sau metal, cu sau fara gradatie, cu sau fara muchie ascutita pentru tras in tus. Cand punem rigla cu susul in jos – deci avem cifrele dandoaselea – si tragem in tus folosind muchia ascutita, observam ca tusa, linia, iese frumoasa, uniforma, fara porcusori si alte pete sau mustati agatate de ea. Daca tragem in tus cu muchia groasa, lipita de foaie, riscam ca tusul sau cerneala, acuarela etc. sa se bage sub rigla. Cu cat este mai apoasa cerneala, acuarela etc., cu atat se va intinde mai mult pe sub rigla. Asadar, atentie la pozitia riglei cand o folositi.

Echerul. Este construit, practic, din 3 rigle, deci este triunghiular. Poate fi dreptunghic (pentru a trage acele linii perpendiculare, si are 3 unghiuri: 30⁰ , 60⁰ si 90⁰ ), echilateral (cu care putem trage linii paralele la unghi fix de 45⁰ in laterale si la 90⁰ in varf), mai mare sau mai mic, din plastic, lemn, metal, cu sau fara gradatie, cu sau fara muchie ascutita pentru tras in tus.

Raportorul. Se foloseste pentru a calcula unghiuri, pentru a fixa reperele de constructie a unei linii la alte inclinatii decat cele standard de 30⁰ , 45⁰ , 60⁰sau 90⁰ . Este o jumatate de cerc sau un cerc intreg, din plastic sau metal, are un centru marcat cu X pe care il fixezi deasupra punctului din care porneste linia ta, avand grija ca baza raportorului sa fie pe linia fata de care noua linie construita trebuie sa se incline, apoi faci un semn in locul indicat de raportor si apreciat de tine ca fiind cel mai bun unghi. Iti mai ramane sa unesti punctul din care porneste linia noua cu semnul facut mai devreme si gata! Voi reveni ulterior cu imagini.

Teul. Ei, asta da inventie! Este efectiv un T din plastic, lemn sau metal, cu gradatie pe o parte sau fara, cu capul T-ului mobil sau fix. Poate fi si fara cap, montat pe 2 role ce gliseaza pe 2 fire de guta mai groasa, ori o compozitie din 2 rigle fixate perpendicular, la 90⁰, printr-o articulatie tip raportor, prinsa de o planseta - se numeste si brat mobil. T-ul este specific proiectarii pe planseta, pe o suprafata plana. Este utilizat pentru masurat, tras linii cat planseta - paralele - sau serveste drept baza pentru glisarea echerelor in vederea desenarii unor linii paralele la unghi fix. In drum spre scoala servea si la ruperea ciorapilor doamnelor din autobuz, desigur, fara intentie, la fel ca planseta A3 din lemn... Vremuri! :)

Sablonul. Variat si foarte util celor care il folosesc. :) Eu preferam foarte des chitibuseala manuala, fara sablon, dupa cum am mai scris. Este o piesa din plastic, de obicei, cu sau fara gradatie, care are o serie de forme, cifre, litere sau semne de punctuatie decupate, din diverse domenii: arhitectura, matematica, chimie, zoologie etc. In desenul nostru folosim mai ales pe cel cu cercuri, cel cu patrate, cel cu ovale, cele cu text (alfabetul, numerele si semnele de punctuatie). Ele sunt variate ca dimensiuni, mai ales cele cu text. Acestea din urma sunt construite pentru diferite grosimi ale varfului de scriere (de rapidograf, de liner, de creion mecanic etc.): 0.25 mm, 0.35 mm, 0.5 mm, 2 cm etc. Asa era inaintea calculatorului, mai ales pentru cei care nu puteau scrie frumos de tipar! Vai! Preferai sa inveti caligrafie ca era mai usor si mai rapid de scris! Sabloanele cu alte categorii de forme erau pentru proiecte cu tema data sau pentru antrenamentul copiilor de gradinita, al elevilor de scoala primara etc.

Florarul. Uite, o piesa foarte rar folosita si in facultate! Dar era foarte utila pentru a face racorduri (linii cotite – colturi de trotuar, tevi intoarse, colturi rotunjite) sau alte linii sinusoidale. Cel in forma de F poate fi din plastic sau lemn, cu forme rotunjite pe contur si decupate - ca la sabloane. Mai exista si rigle indoibile, maleabile, din bagheta de plastic cu inima de metal, asa, ca un sarpe stilizat. Studiati uneltele din magazinele specializate: in librarii, in hobby center-e, in magazine de fond plastic. In principiu, o unealta de calitate poate sa te tina si 50 de ani daca stii sa ai grija de ea, si faci o mare economie. Ca orice lucru bun, pretul calitatii este mai consistent.

Compasul. Este acel instrument cu care facem cercuri de dimensiuni variate, cu raza data. Are doua picioare fixate intr-o articulatie reglabila: intr-unul sta infipt un ac, ca o poanta de balerina, iar in celalalt este fixat ori un cap special pentru o mina de creion (normala, de 2 mm, sau de sub 1mm – 0.5 mm), ori un dispozitiv pentru un creion normal, din lemn. Cred ca toti stim cum se foloseste compasul: punem acul in punctul considerat centrul cercului, apoi trasam lejer o linie circulara cu varful de creion, avand grija sa nu deplasam deoloc acul de pe foaie, ca o delicata si ferma pirueta cu cosulet. Pentru tras in tus exista o piesa speciala care se schimba cu cea pentru creion, un suport pentru un tragator sau un cap de tragator. Sau lipim cu scotch, fixam cu un elastic un liner de piciorul cu creion si la drum! :) Practic, atasam un bocanc si trasam cu gratie. Se poate si asa! Compasul special pentru tras in tus se numeste balustru si nu se dezasambleaza.

- va urma -
‪avacomicink‬

luni, 22 august 2016

BD - Masina cu telecomanda

Verii in vizita la bunica lor. :)
‪avacomicink‬

Despre hartie si creion... carioci... acuarele...

Dupa ce ai exersat tinutul creionului in mana corect sau cat mai corect posibil, alege o coala de hartie. Un mediu palpabil, nu virtual! :) Poate fi lucioasa, mata sau foarte poroasa. De obicei, foaia de 80gr tip xerox este cea mai folosita. Dar coala o alegi in functie de instrumentele cu care urmeaza sa desenezi.

In fata unei coli lucioase poti opta pentru carioci, cu pigmenti sau permanente. Incearca sa eviti cerneala si gelurile. Se usuca nitel mai greu si pana te prinzi, deja ai intins cu mana si ai facut mustati. :) [Exista si porci, dar sunt petele mai compacte. ;) ] Din penarul cu creioane alege unul potrivit ca tarie, un HB, maxim B, sa nu il intinzi pe foaie ca se sterge mai greu. Ah! Taria!

NB: Taria creioanelor este ca la mate: de la + la – si treci prin echilibrul lui 0. Adica, ai multe H-uri tari la minus (H, 2H, 3H etc.) “mai gri”, care pot zgaria sau pot lasa adancituri si daca nu apesi (folosite “in vechime” – haha! – pe calc), iar la + ai B-uri multe si moi (B, 2B, 3B etc.), “mai negre” si care nu zgarie foaia, nu fac santuri decat daca apesi tu, asta daca nu rupi varful intai. Si, da, te-ai prins!, centrul echilibrului perfect este HB, creionul uzual, nici prea tare, nici prea moale, teoretic. Stim cu totii cum e cu practica!... HB-ul e in functie de firma, de fabrica. Recomand testare si orientare in functie de gustul fiecaruia.

In fata unei coli normale te porti normal. Esti in Roma, te porti ca romanii.

Deci, alegi ce creion vrei, numai sa nu fie foarte sau prea. Un HB, un B, un 2B, dar nu prea B ca se intinde si daca nu esti obisnuit sa il controlezi corect, sa nu il intinzi pe coala, va iesi un desen in ceata, asteptand o ploaie zdravana. Culorile, la fel. Ori carioci, ori creioane, ori acuarele (la acuarele trebuie sa fixezi putin coala pe margini si sa respecti niste reguli in ale lui H2O). In general, eu folosesc creioane color, tus, carioci usor uscate. :) Poti folosi si geluri sau cerneala in functie de efectul dorit.

NB: Cariocile. O poveste aparte. Dar pe scurt, pot fi uscatele, adica cele care deseneaza ca o creta, usor cu spatii goale in tusa, pot fi normale, sa scrie normal in tusa completa si fara sa patrunda pana la a 10-a coala de dedesubt, si cariocile porcusori – cum le spun eu - care sunt prea incarcate cu cerneala si lasa o tusa mai groasa decat varful, mai uda (se poate rupe foaia sau se jupoaie stratul de deasupra foaarte usor!) si mai imprastiata pe margini, franjurata, ca o acuarela foarte pigmentata si incapatanata la care am folosit o cantitate mai mare de apa. La ultima categorie trebuie mai multa atentie. Unele carioci sau linere cu varf si inima de fetru pot fi reincarcabile. :D Mai revin pe acest subiect. Este o intreaga filosofie si necesita manual de utilizare.

In fata unei coli mai poroase decat cea de xerox folosesti creioane usor mai moi, de la HB spre B, pentru a nu lasa urme, un microrelief greu sau imposibil de inlaturat. La culori te poti orienta spre creioane color mai moi, pasteluri, acuarele, crete, carbuni si ce mai ai prin casa, de ex. farduri. :) Coala poate fi de bloc de desen sau speciala, cu diferite grade de porozitate. Recomand testare si orientare in functie de gustul fiecaruia.

NB: Creioanele color. Pe scurt, este aceeasi poveste ca la cele grafice, de scris, doar ca “stiintific” sunt alte denumiri si, uneori, au alte materiale in compozitie. Sunt creioane pastel (moi), creioane grafit (doar mina, pentru desen; gri, un HB asa), creioane acuarele (moi si murdaricioase, daca nu le folosesti ca acuarele, pentru ca se intinde culoarea sub mana transpirata, deci, in contact cu ud), creioane cerate (moi si aproape imposibil de sters, mai ales daca apesi; lasa un finit cerat, dar se poate intinde daca stai cu mana deasupra mult – de la caldura – ceara...). Si altele pe care le gasesti in site-urile de specialitate. Recomand studiu si probat.

NB: Culorile de apa. Acuarelele pastila, tempera, guasa, uneori chiar si acrilicele pe baza de apa (care se dilueaza si se folosesc cu apa pana se usuca). Se folosesc conform instructiunilor: se aplica simtul si experienta cu varful pensulei. Adica, trebuie sa le probati, sa stiti exact cum se folosesc. In principiu, acuarelele se usuca mai repede, ca si tempera, si se folosesc cu putina apa, sau cu mai multa, in functie de intensitatea culorii, de zona si de efectul pe care il dorim. Guasa este usor lucioasa si lipicioasa dupa uscare. Asadar folositi cu precautie si probati, probati, probati! (Eu prefer sa o folosesc foarte rar. De asemenea, nici la gradinita si nici la scoala nu o gasiti. Orice cadru didactic realist se fereste de problemele acelui luciu lipicios de dupa uscare. :D ) Plansele finite se vor pastra in folii protectoare, cu foaie de film (din cele pentru laminat sau pe care se imprima pentru videoproiector – desigur, “in antichitate” exista asa ceva la cursuri) sau cu o foaie de celofan simplu deasupra pentru a nu se lipi de alte pagini. Culorile acrilice, dupa uscare, se spala foarte greu (atentie la haine!) si formeaza o pelicula acrilica :D asa cum o face si aracetul. Deci, iese cu foarfeca. Stergeti sau spalati pensulele, petele cat inca sunt proaspete, ude.

Indiferent de culorile de apa la care apelam, ideal ar fi sa lipim pe margini coala, cu scotch de hartie, pentru a nu se deforma cand o udam. Astfel se va usca mereu dreapta, ca scoasa din dosar. Suportul pe care putem lipi poate fi un carton mai gros, o coperta de mucava a unui bloc de desen, un raft de plastic sau din lemn, o planseta standard sau o bucata de geam slefuita (sa nu ne sacrificam degetele in timpul crearii, taindu-ne).

Studiati carti de specialitate de pe internet sau din biblioteci, librarie etc. Detaliul conteaza si te ajuta sa iti fixezi valorile morale. Iar experienta proprie nu v-o poate explica nimeni.
Asadar, cautati informatii, probati si testati pana va definitivati un soi de gust, de stil propriu care urmeaza a fi slefuit in timp. A desena este o activitate care necesita exercitiu constant, ca un sport de performanta, dar si intretinere si trebuie dusa la service din cand in cand pentru actualizare. Exersarea constanta mentine musculatura fina (miscarea mainii usor la detalii, precizia liniilor), imaginatia vie si procesul de creatie in continua miscare. Una este sa visezi cai verzi pe pereti, alta e sa ii pui pe hartie cat mai frumos si sa se vada asta. :)

- va urma -
‪avacomicink‬

sâmbătă, 20 august 2016

Despre desen si desenator

Fiind absolventa de arhitectura – probabil ultima generatie care a mai tinut rapidograful in mana (!suna a dinozaur, dar aparentele inseala!) :D – am ramas cu aceasta pasiune pentru desenul traditional. Dar trecand prin diverse situatii, am ajuns la concluzia ca desenul traditional este mult mai mult decat un simplu desen facut cu creionul sau tras in tus, in lipsa tehnologiei moderne. Desenatul in sine este un mod de viata, de a gandi, de formare a personalitatii, de dezvoltare a unei scari de valori s.a.

Asadar, eu sunt pentru desenul traditional si il voi prezenta in blog asa cum il cunosc eu mai bine. Sunt de acord si cu tehnologia moderna. Are si ea un rol bun, mai ales cand este folosita cu masura si corect.

Ce mai tura-vura, sa trec la treaba!

Intai si intai, studiaza si documenteaza-te, exerseaza, distreaza-te! Joaca-te in timp ce te pregatesti! Cum zice latinul: Pro Patria est, ludere dum videmur (Pare ca ne jucam, dar ne pregatim pentru a servi Patria - armata romana exersa cu sabii din lemn). Asa si cu desenatorul: mazgaleste si deseneaza, dar poate intr-o zi iese un mare designer sau proiectant la o firma renumita. :)

Primul lucru din desen: invata sa tii creionul in mana si deja ai castigat enorm. :) Nu doar ca si copil mic, ci si ca adult. Cu cat reusesti sa tii creionul mai bine in mana, cu atat iti va fi mai usor sa desenezi: depui mai putin efort in rezistenta unei pozitii mai mult sau mai putin incorecte, deci nu oboseste mana atat de repede, iar liniile ies mai naturale, nu fortate, prea concentrate (sau calculate, ca la calculator :) ). Si iata primul castig in fata computerului: naturaletea, vibratia liniilor. Pe romaneste, zici ca misca! :)

- va urma -
‪avacomicink‬