Dupa
ce ai exersat tinutul creionului in mana corect sau cat mai corect posibil, alege
o coala de hartie. Un mediu palpabil, nu virtual! :) Poate fi lucioasa, mata
sau foarte poroasa. De obicei, foaia de 80gr tip xerox este cea mai folosita. Dar
coala o alegi in functie de instrumentele cu care urmeaza sa desenezi.
In
fata unei coli lucioase poti opta
pentru carioci, cu pigmenti sau permanente. Incearca sa eviti cerneala si
gelurile. Se usuca nitel mai greu si pana te prinzi, deja ai intins cu mana si
ai facut mustati. :) [Exista si porci, dar sunt petele mai compacte. ;) ] Din
penarul cu creioane alege unul potrivit ca tarie, un HB, maxim B, sa nu il
intinzi pe foaie ca se sterge mai greu. Ah! Taria!
NB: Taria creioanelor este ca la mate:
de la + la – si treci prin echilibrul lui 0. Adica, ai multe H-uri tari la
minus (H, 2H, 3H etc.) “mai gri”, care
pot zgaria sau pot lasa adancituri si daca nu apesi (folosite “in vechime” –
haha! – pe calc), iar la + ai B-uri multe si moi (B, 2B, 3B etc.), “mai negre”
si care nu zgarie foaia, nu fac santuri decat daca apesi tu, asta daca nu rupi
varful intai. Si, da, te-ai prins!, centrul echilibrului perfect este HB,
creionul uzual, nici prea tare, nici prea moale, teoretic. Stim cu totii cum e
cu practica!... HB-ul e in functie de firma, de fabrica. Recomand testare si
orientare in functie de gustul fiecaruia.
In
fata unei coli normale te porti
normal. Esti in Roma, te porti ca romanii.
Deci,
alegi ce creion vrei, numai sa nu fie foarte sau prea. Un HB, un B, un 2B, dar
nu prea B ca se intinde si daca nu esti obisnuit sa il controlezi corect, sa nu
il intinzi pe coala, va iesi un desen in ceata, asteptand o ploaie zdravana.
Culorile, la fel. Ori carioci, ori creioane, ori acuarele (la acuarele trebuie
sa fixezi putin coala pe margini si sa respecti niste reguli in ale lui H2O).
In general, eu folosesc creioane color, tus, carioci usor uscate. :) Poti
folosi si geluri sau cerneala in functie de efectul dorit.
NB: Cariocile. O poveste aparte. Dar pe
scurt, pot fi uscatele, adica cele
care deseneaza ca o creta, usor cu spatii goale in tusa, pot fi normale, sa scrie normal in tusa
completa si fara sa patrunda pana la a 10-a coala de dedesubt, si cariocile porcusori – cum le spun eu - care sunt prea incarcate cu cerneala
si lasa o tusa mai groasa decat varful, mai uda (se poate rupe foaia sau se
jupoaie stratul de deasupra foaarte usor!) si mai imprastiata pe margini,
franjurata, ca o acuarela foarte pigmentata si incapatanata la care am folosit
o cantitate mai mare de apa. La ultima categorie trebuie mai multa atentie. Unele
carioci sau linere cu varf si inima de fetru pot fi reincarcabile. :D Mai revin
pe acest subiect. Este o intreaga filosofie si necesita manual de utilizare.
In
fata unei coli mai poroase decat cea
de xerox folosesti creioane usor mai moi, de la HB spre B, pentru a nu lasa urme,
un microrelief greu sau imposibil de inlaturat. La culori te poti orienta spre
creioane color mai moi, pasteluri, acuarele, crete, carbuni si ce mai ai prin
casa, de ex. farduri. :) Coala poate fi de bloc de desen sau speciala, cu
diferite grade de porozitate. Recomand testare si orientare in functie de
gustul fiecaruia.
NB: Creioanele color. Pe scurt, este
aceeasi poveste ca la cele grafice, de scris, doar ca “stiintific” sunt alte
denumiri si, uneori, au alte materiale in compozitie. Sunt creioane pastel
(moi), creioane grafit (doar mina, pentru desen; gri, un HB asa), creioane acuarele
(moi si murdaricioase, daca nu le folosesti ca acuarele, pentru ca se intinde
culoarea sub mana transpirata, deci, in contact cu ud), creioane cerate (moi si
aproape imposibil de sters, mai ales daca apesi; lasa un finit cerat, dar se
poate intinde daca stai cu mana deasupra mult – de la caldura – ceara...). Si
altele pe care le gasesti in site-urile de specialitate. Recomand studiu si
probat.
NB: Culorile de apa. Acuarelele
pastila, tempera, guasa, uneori chiar si acrilicele pe baza de apa (care se
dilueaza si se folosesc cu apa pana se usuca). Se folosesc conform
instructiunilor: se aplica simtul si experienta cu varful pensulei. Adica,
trebuie sa le probati, sa stiti exact cum se folosesc. In principiu, acuarelele se usuca mai repede, ca si tempera, si se folosesc cu putina apa,
sau cu mai multa, in functie de intensitatea culorii, de zona si de efectul pe
care il dorim. Guasa este usor
lucioasa si lipicioasa dupa uscare. Asadar folositi cu precautie si probati,
probati, probati! (Eu prefer sa o folosesc foarte rar. De asemenea, nici la gradinita si nici la scoala nu o gasiti. Orice cadru didactic realist se fereste de problemele acelui luciu lipicios de dupa uscare. :D ) Plansele finite se vor
pastra in folii protectoare, cu foaie de film (din cele pentru laminat sau pe
care se imprima pentru videoproiector – desigur, “in antichitate” exista asa
ceva la cursuri) sau cu o foaie de celofan simplu deasupra pentru a nu se lipi
de alte pagini. Culorile acrilice, dupa uscare, se spala foarte greu (atentie
la haine!) si formeaza o pelicula acrilica :D asa cum o face si aracetul. Deci,
iese cu foarfeca. Stergeti sau spalati pensulele, petele cat inca sunt
proaspete, ude.
Indiferent de
culorile de apa la care apelam, ideal ar fi sa lipim pe margini coala, cu
scotch de hartie, pentru a nu se deforma cand o udam. Astfel se va usca mereu
dreapta, ca scoasa din dosar. Suportul pe care putem lipi poate fi un carton
mai gros, o coperta de mucava a unui bloc de desen, un raft de plastic sau din
lemn, o planseta standard sau o bucata de geam slefuita (sa nu ne sacrificam
degetele in timpul crearii, taindu-ne).
Studiati carti de
specialitate de pe internet sau din biblioteci, librarie etc. Detaliul conteaza
si te ajuta sa iti fixezi valorile morale. Iar experienta proprie nu v-o poate
explica nimeni.
Asadar, cautati informatii, probati si testati pana va definitivati un soi de gust, de stil propriu care urmeaza a fi slefuit in timp. A desena este o activitate care necesita exercitiu constant, ca un sport de performanta, dar si intretinere si trebuie dusa la service din cand in cand pentru actualizare. Exersarea constanta mentine musculatura fina (miscarea mainii usor la detalii, precizia liniilor), imaginatia vie si procesul de creatie in continua miscare. Una este sa visezi cai verzi pe pereti, alta e sa ii pui pe hartie cat mai frumos si sa se vada asta. :)
Asadar, cautati informatii, probati si testati pana va definitivati un soi de gust, de stil propriu care urmeaza a fi slefuit in timp. A desena este o activitate care necesita exercitiu constant, ca un sport de performanta, dar si intretinere si trebuie dusa la service din cand in cand pentru actualizare. Exersarea constanta mentine musculatura fina (miscarea mainii usor la detalii, precizia liniilor), imaginatia vie si procesul de creatie in continua miscare. Una este sa visezi cai verzi pe pereti, alta e sa ii pui pe hartie cat mai frumos si sa se vada asta. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu