Ei, daca am reusit
sa ne gasim o pozitie corecta si lejera a creionului in mana pentru linii
naturale, apoi am studiat nitel foaia de lucru si culorile, sa trecem la pasul
urmator: ustensilele de lucru. Cred ca putem stabili de la inceput ca o mare
parte dintre ele se folosesc nu doar la desenul de pe hartie, in arhitectura
sau la orele de geometrie, ci si in constructii, in atelierul tamplarului, in
orice alta activitate care presupune desenat si masurat.
Acestea pot fi, in
functie de creativitatea si de gusturile fiecaruia:
-
ustensile de-a gata;
-
ustensile mesterite.
Ustensilele de-a gata – cele cumparate. –
sunt foarte variate. Voi prezenta aici baza de lucru.
Rigla cea de toate zilele este acea
linie din plastic, gradata, cu care tragem tuse drepte, in general. :) Cel mai
bine, dupa mine, este sa folositi o rigla transparenta, pentru a avea in
permanenta desenul la vedere. Eu asa ma orientez mai bine. Ea poate fi de 15 cm,
20 cm, 30 cm, 40 cm, 50 cm, 60 cm, in general. Din plastic, lemn sau metal, cu
sau fara gradatie, cu sau fara muchie ascutita pentru tras in tus. Cand punem rigla
cu susul in jos – deci avem cifrele dandoaselea – si tragem in tus folosind muchia
ascutita, observam ca tusa, linia, iese frumoasa, uniforma, fara porcusori si
alte pete sau mustati agatate de ea. Daca tragem in tus cu muchia groasa,
lipita de foaie, riscam ca tusul sau cerneala, acuarela etc. sa se bage sub
rigla. Cu cat este mai apoasa cerneala, acuarela etc., cu atat se va intinde
mai mult pe sub rigla. Asadar, atentie la pozitia riglei cand o folositi.
Echerul. Este construit, practic, din 3
rigle, deci este triunghiular. Poate fi dreptunghic
(pentru a trage acele linii perpendiculare, si are 3 unghiuri: 300 , 600
si 900 ), echilateral (cu
care putem trage linii paralele la unghi fix de 450 in laterale si la
900 in varf), mai mare sau mai mic, din plastic, lemn, metal, cu sau
fara gradatie, cu sau fara muchie ascutita pentru tras in tus.
Raportorul. Se foloseste pentru a
calcula unghiuri, pentru a fixa reperele de constructie a unei linii la alte
inclinatii decat cele standard de 300 , 450 , 600 sau 900
. Este o jumatate de cerc sau un cerc intreg, din plastic sau metal, are un
centru marcat cu X pe care il fixezi deasupra punctului din care porneste linia
ta, avand grija ca baza raportorului sa fie pe linia fata de care noua linie
construita trebuie sa se incline, apoi faci un semn in locul indicat de
raportor si apreciat de tine ca fiind cel mai bun unghi. Iti mai ramane sa
unesti punctul din care porneste linia noua cu semnul facut mai devreme si
gata! Voi reveni ulterior cu imagini.
Teul. Ei, asta da inventie! Este
efectiv un T din plastic, lemn sau metal, cu gradatie pe o parte sau fara, cu
capul T-ului mobil sau fix. Poate fi si fara cap, montat pe 2 role ce gliseaza pe 2 fire de guta mai groasa, ori o compozitie din 2 rigle fixate
perpendicular, la 900, printr-o articulatie tip raportor, prinsa de
o planseta - se numeste si brat mobil. T-ul este specific proiectarii pe
planseta, pe o suprafata plana. Este utilizat pentru masurat, tras linii cat
planseta - paralele - sau serveste drept baza pentru glisarea echerelor in
vederea desenarii unor linii paralele la unghi fix. In drum spre scoala servea
si la ruperea ciorapilor doamnelor din autobuz, desigur, fara intentie, la fel
ca planseta A3 din lemn... Vremuri! :)
Sablonul. Variat si foarte util celor
care il folosesc. :) Eu preferam foarte des chitibuseala manuala, fara sablon,
dupa cum am mai scris. Este o piesa din plastic, de obicei, cu sau fara
gradatie, care are o serie de forme, cifre, litere sau semne de punctuatie decupate,
din diverse domenii: arhitectura, matematica, chimie, zoologie etc. In desenul
nostru folosim mai ales pe cel cu cercuri, cel cu patrate, cel cu ovale, cele
cu text (alfabetul, numerele si semnele de punctuatie). Ele sunt variate ca dimensiuni,
mai ales cele cu text. Acestea din urma sunt construite pentru diferite grosimi
ale varfului de scriere (de rapidograf, de liner, de creion mecanic etc.): 0.25
mm, 0.35 mm, 0.5 mm, 2 cm etc. Asa era inaintea calculatorului, mai ales pentru
cei care nu puteau scrie frumos de tipar! Vai! Preferai sa inveti caligrafie ca
era mai usor si mai rapid de scris! Sabloanele cu alte categorii de forme erau pentru proiecte cu tema data sau pentru antrenamentul copiilor de gradinita, al elevilor de scoala primara etc.
Florarul. Uite, o piesa foarte rar
folosita si in facultate! Dar era foarte utila pentru a face racorduri (linii
cotite – colturi de trotuar, tevi intoarse, colturi rotunjite) sau alte linii
sinusoidale. Cel in forma de F poate fi din plastic sau lemn, cu forme
rotunjite pe contur si decupate - ca la sabloane. Mai exista si rigle indoibile, maleabile, din
bagheta de plastic cu inima de metal, asa, ca un sarpe stilizat. Studiati uneltele
din magazinele specializate: in librarii, in hobby center-e, in magazine de
fond plastic. In principiu, o unealta de calitate poate sa te tina si 50 de ani
daca stii sa ai grija de ea, si faci o mare economie. Ca orice lucru bun, pretul
calitatii este mai consistent.
Compasul. Este acel instrument cu care
facem cercuri de dimensiuni variate, cu raza data. Are doua picioare fixate
intr-o articulatie reglabila: intr-unul sta infipt un ac, ca o poanta de
balerina, iar in celalalt este fixat ori un cap special pentru o mina de creion
(normala, de 2 mm, sau de sub 1mm – 0.5 mm), ori un dispozitiv pentru un
creion normal, din lemn. Cred ca toti stim cum se foloseste compasul: punem
acul in punctul considerat centrul cercului, apoi trasam lejer o linie circulara
cu varful de creion, avand grija sa nu deplasam deoloc acul de pe foaie, ca o delicata si ferma pirueta cu cosulet. Pentru
tras in tus exista o piesa speciala care se schimba cu cea pentru creion, un
suport pentru un tragator sau un cap de tragator. Sau lipim cu scotch, fixam cu
un elastic un liner de piciorul cu creion si la drum! :) Practic, atasam un bocanc si trasam cu gratie. Se poate si asa! Compasul special pentru tras in tus se numeste balustru si nu se dezasambleaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu